Dacă te interesează mântuirea aproapelui tău, în inima căruia din cauza ta a crescut ură, va trebui să faci ceva pentru mântuirea lui, să te smereşti aşa cum S-a smerit pentru tine Hristos şi să mergi la acel frate al tău, bolnav, cu smerenie şi cu dragoste, pentru a-l vindeca şi pentru a-l surprinde şi a-i da pe faţă cele dinlăuntrul lui.

Mi-am petrecut aproape întreaga copilărie în vatra satului dobrogean. Aici, învăţătura primită acasă de la părinţi, a luat practică prin mersul la biserică şi respectarea zilelor de sărbătoare cu sfinţenie. Aşa că, într-o zi, la cei şapte anişori ai mei, o întreb curios pe mamaia Zâna:

Hristos vrea să spună o credinţă caldă, şi nu rece, care va creşte şi se va dezvolta continuu. O astfel de credinţă este capabilă să mute un munte întreg, după cum spune Hristos, iar El nu spune minciuni. Şi ce înfricoşător este să muţi un munte întreg folosindu-te pentru asta numai de credinţa în numele lui Hristos.

Acest mare Praznic Împărătesc este un praznic al Mamei, cât şi al Fiului ei, al Sfintei Fecioare Maria care adoarme şi prin moarte se mută la viaţă, la viaţa cea veşnică şi vie, dar şi un praznic al Fiului ei, Domnul şi Mântuitorul ei, al nostru şi al întregii lumi, care îi ia sufletul şi îi ridică în chip tainic trupul la cer.

Unde este Dumnezeu? Oare nu vede El necazul meu, nu vede El suferința sau neputința şi strâmtorarea mea? Ne punem astfel de întrebări mai ales când suntem învolburați de ispite și necazuri, de boli care par incurabile, de primejdii care năvălesc asupra noastră pe neașteptate. Adesea, viața oamenilor încercați de necazuri este asemănătoare cu trăirea momentului de panică, de dezorientare și de descurajare a ucenicilor Mântuitorului aflați în corabia cuprinsă de valurile mării și izbită de vântul potrivnic, în timp de noapte.

Iată o situaţie în care ne găsim adesea cu toţii: ucenicii au căzut în ispita de a-I propune Mântuitorului o soluţie, mai exact, soluţia lor. Însă, aceasta nu era şi soluţia Mântuitorului, căci Dumnezeu când intervine în viaţa omului, întotdeauna şi în mod obligatoriu, îi îmbogăţeşte viaţa şi planurile, pe scurt: proiectul lui de viaţă. De aceea Dumnezeu are un scop al Lui, un plan al Său. Şi când omul nu îşi îndeplineşte proiectul său de viaţă, îi dă lui Dumnezeu soluţii ca Acesta să-l ajute şi să-şi îndeplinească acest proiect al său de viaţă cu totul efemer.