Vedem puterea dumnezeiască a Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca putere de vindecare asupra bolilor sufleteşti, în cazul de faţă a unui om posedat, şi reprezintă o extrem de bogată şi importantă cunoaştere a lumii demoniace în lupta duhovnicească împotriva acestor duhuri necurate.

El aruncă acum sămânţa în inimile noastre, iar noi să lucrăm deschizându-ne mintea şi sufletul, şi oricât de slabă ar fi sămânţa, când cade în pământ bun tot va produce ceva, chiar dacă mai puţin. Şi, învătătura este limpede: roadele nu pot veni decât din darul gratuit şi benevol al lui Dumnezeu şi din truda liberă a omului, ca împreuna-lucrare spre implinirea duhovnicească a omului, şi anume îndumnezeirea.

Adevărul de credinţă pe care ni-l înfăţişează Evanghelia de astăzi: ne îndeamnă să ne ridicăm sufletele spre Sfânta Cruce, să privim spre jertfa mântuitoare a lui Hristos, să vedem dragostea lui Dumnezeu pentru omenire şi să ne întărim sufletele în credinţă şi nădejde.

Dăruiește-ți sinele în rugăciune și iubire milostivă și smerită fata de aproapele, căutând să te redescoperi în adânc și reinventează-te duhovnicește prin smerenie, rugăciune și împlinirea faptelor bune spre folosul tău și al aproapelui!

Aici este greul pentru un bogat: să-şi renege bogăţia pentru care s-a străduit toată viaţa să o adune, mai ales la bătrâneţe când simte nesiguranţa lumii şi încearcă să se rezeme pe bogăţie. Însă cine îşi pune nădejdea în om, i se îndepărtează inima de Dumnezeu.

Există o finețe, o taină a simțirii din care omul cade și se dă pradă plânsului de sine. Oricât de greu i-ar fi, acela este purtat de harul lui Dumnezeu în toate, prin purtarea Sa de grijă necondiționată. Hristos, sub nicio formă, nu ne vrea răul, ci ne dorește îndreptarea. Si atunci, în căderea ta, nu te gândi la noroiul ce te-a cuprins, ci ajută-te de pământ să te ridici! Ia-o de la capăt! Leapădă mizeria și sari în dragostea lui Dumnezeu cea milostivă și nemărginită!