Categorie : Povești ale copilăriei
Mi-am petrecut aproape întreaga copilărie în vatra satului dobrogean. Aici, învăţătura primită acasă de la părinţi, a luat practică prin mersul la biserică şi respectarea zilelor de sărbătoare cu sfinţenie. Aşa că, într-o zi, la cei şapte anişori ai mei, o întreb curios pe mamaia Zâna:
Era luna lui gustar pe sfârşite, în jurul orei 9 dimineaţa. Unii din prietenii mei îşi vedeau de treburile gospodăreşti, alţii erau la joacă pe maidan, unii la câmp cu părinţii … iar eu, eram pe dealul dinspre Câşla şi Oltina cu un cârd de şaptezeci de gâşte.
Se lăsa negura peste bătrânul Asarlîk (satul Cetatea, judeţul Constanţa) şi copiii fugeau, care încotro, către case. Larma de la cişmea amuţise cu ultima talangă a vacilor sosite târziu de pe izlaz.
Mesaje populare
-
Deschiderea inimii după simțire spre descoperirea chipului...
24.01.2021 0 Comentarii 1261 -
Egalitate în inegalitate: împărțirea darurilor!
07.02.2021 0 Comentarii 1226 -
Vederea credinţei şi orbirea pocăinţei
26.05.2020 0 Comentarii 1201 -
Izgonirea - urmare a nebuniei pântecelui şi a minţii. Postirea...
14.03.2021 0 Comentarii 1195 -
Pocăința din inimă ca restaurare a omului in Dumnezeu
28.02.2021 0 Comentarii 1156 -
Apa care întreţine focul!
07.06.2020 0 Comentarii 1111
Categorii
- Iz de poezie(1)
- Loghion Duminical(32)
- Aforisme(0)
- Glasul pustiei(8)
- Din tainele naturii(0)
- Povești ale copilăriei (3)