Dumnezeu creează inegalitatea spre binele omului, chiar dacă nu își dă seama că este bună, deoarece ea este așezată încă de la temelia lumii. Dragostea a pus-o acolo și nu ura, ințelepciunea și nu nebunia, căci viata se urâțește nu prin lipsa egalității ci prin lipsa iubirii și a înțelegerii. Dumnezeu cunoaşte puterea fiecăruia dintre oameni de a înmulţi talanţii şi, în acelaşi timp, doreşte ca oamenii să conlucreze şi să ajute din proprie iniţiativă pe cei care au nevoie de ajutorul lor. De aceea, nu a lăsat Dumnezeu pe niciunul fără talant.
În căutarea Vieții: despre cercetarea în amănunt a sinelui nostru. Descoperirea lui Dumnezeu.
Când interesul pentru bunătatea, milostivirea și dărnicia lui Hristos va începe să ne dea târcoale, atunci vom găsi determinarea pentru a ne schimba viața, în a ne converti, nu din cauza fricii sau a temei de pedeapsă, ci datorită bunătății lui Dumnezeu, Care iubește pe orice om și dorește ca nimeni să nu piară, ci să se mântuiască, adică să vină la El, în mod liber, cu dorința de mântuire, de viață veșnică fericită. Doar așa va pune stăpânire peste noi dorința arzătoare, încă de la începutul Zidirii, de a vedea pe Dumnezeu!
Deschiderea inimii după simțire spre descoperirea chipului lui Dumnezeu din noi
Hristos ne învaţă aici să fim luptători duhovniceşti, să nu ne dăm niciodată bătuţi, mai ales în tumultul de astăzi care ne-a slăbit credinţa în El. Oamenii nu mai cred din toată inima că Hristos poate să le dea ceea ce Îi cer. Şi pentru că nu cred, nici nu primesc! Dragilor, Hristos nu a obosit să facă minuni, ci oamenii au obosit, au slăbit! Noi să-L rugăm să încălzească credinţa noastră pentru a simţi puterea şi milostivirea Lui, precum a simţit-o şi orbul din Evanghelie şi mulţi alţii.
Pocăinţa este un efort de fiecare zi, aşa cum în fiecare zi mâncăm din nou şi de mai multe ori. Aşa cum în fiecare zi greşim şi de mai multe ori, tot aşa trebuie să ne curăţim şi sufletele în fiecare zi şi de mai multe ori.
Ceea ce este important nu este să agonisim, ci pentru cine agonisim, şi astfel redevenim ceea ce nu ar fi trebuit să încetăm a fi niciodată: chipul lui Dumnezeu. Omul nu este Om decât când se aseamănă cu Dumnezeu.
Nefolosinţa iubirii de sine - însingurarea și pierderea dumnezeiescului har
Pilda pune în scenă două personaje: un bogat sănătos care duce o viaţă de huzur ce trăia într-o casă mare, care purta haine scumpe şi preţioase, porfiră vopsită cu o vopsea extrasă din scoici marine din cetatea Tirului, iar pe deasupra purta haină de vison, albă ca zăpada, ţesută în Egipt şi care în fiecare zi mânca cele mai bune mâncăruri, şi cel de-al doilea personaj: un sărac cerşetor, bolnav, plin de răni, aproape gol, care moare de foame dinaintea uşii bogatului.
