Categorie : Loghion Duminical

Hristos ne învaţă aici să fim luptători duhovniceşti, să nu ne dăm niciodată bătuţi, mai ales în tumultul de astăzi care ne-a slăbit credinţa în El. Oamenii nu mai cred din toată inima că Hristos poate să le dea ceea ce Îi cer. Şi pentru că nu cred, nici nu primesc! Dragilor, Hristos nu a obosit să facă minuni, ci oamenii au obosit, au slăbit! Noi să-L rugăm să încălzească credinţa noastră pentru a simţi puterea şi milostivirea Lui, precum a simţit-o şi orbul din Evanghelie şi mulţi alţii.

Pocăinţa este un efort de fiecare zi, aşa cum în fiecare zi mâncăm din nou şi de mai multe ori. Aşa cum în fiecare zi greşim şi de mai multe ori, tot aşa trebuie să ne curăţim şi sufletele în fiecare zi şi de mai multe ori.

Ceea ce este important nu este să agonisim, ci pentru cine agonisim, şi astfel redevenim ceea ce nu ar fi trebuit să încetăm a fi niciodată: chipul lui Dumnezeu. Omul nu este Om decât când se aseamănă cu Dumnezeu.

Pilda pune în scenă două personaje: un bogat sănătos care duce o viaţă de huzur ce trăia într-o casă mare, care purta haine scumpe şi preţioase, porfiră vopsită cu o vopsea extrasă din scoici marine din cetatea Tirului, iar pe deasupra purta haină de vison, albă ca zăpada, ţesută în Egipt şi care în fiecare zi mânca cele mai bune mâncăruri, şi cel de-al doilea personaj: un sărac cerşetor, bolnav, plin de răni, aproape gol, care moare de foame dinaintea uşii bogatului.

Vedem puterea dumnezeiască a Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca putere de vindecare asupra bolilor sufleteşti, în cazul de faţă a unui om posedat, şi reprezintă o extrem de bogată şi importantă cunoaştere a lumii demoniace în lupta duhovnicească împotriva acestor duhuri necurate.

El aruncă acum sămânţa în inimile noastre, iar noi să lucrăm deschizându-ne mintea şi sufletul, şi oricât de slabă ar fi sămânţa, când cade în pământ bun tot va produce ceva, chiar dacă mai puţin. Şi, învătătura este limpede: roadele nu pot veni decât din darul gratuit şi benevol al lui Dumnezeu şi din truda liberă a omului, ca împreuna-lucrare spre implinirea duhovnicească a omului, şi anume îndumnezeirea.