Categorie : Loghion Duminical
Că nu-i mai bine omului decât să-şi caute uşurarea sufletului şi trupului de greutăţile ce-l lipsesc de vederea lui Dumnezeu. Iar aceasta să o săvârşim prin permanenta conlucrare cu duhovnicul prin spovedanie, care ne îndrumă spre lumina pe care Mântuitorul ne-o dăruieşte, scăpându-ne de orbire.
Omul este mereu însetat de cunoaşterea lui Dumnezeu, şi atunci când acesta nu îndrăzneşte să se apropie – ori pentru că îi este ruşine, ori pentru că nu ştie cum să o facă – Hristos se apropie de el cu dragoste milostivă părintească, deschizându-Şi braţele larg pentru a cuprinde întreaga noastră esenţă.
Mesaje populare
-
Deschiderea inimii după simțire spre descoperirea chipului...
24.01.2021 0 Comentarii 1377 -
Egalitate în inegalitate: împărțirea darurilor!
07.02.2021 0 Comentarii 1350 -
Izgonirea - urmare a nebuniei pântecelui şi a minţii. Postirea...
14.03.2021 0 Comentarii 1347 -
Vederea credinţei şi orbirea pocăinţei
26.05.2020 0 Comentarii 1289 -
Pocăința din inimă ca restaurare a omului in Dumnezeu
28.02.2021 0 Comentarii 1280 -
Apa care întreţine focul!
07.06.2020 0 Comentarii 1251
Categorii
- Iz de poezie(1)
- Loghion Duminical(32)
- Aforisme(0)
- Glasul pustiei(8)
- Din tainele naturii(0)
- Povești ale copilăriei (3)