De ce este rugăciunea necesară?

           Una dintre formele prin care omul comunică se realizează prin viu grai, prin cuvinte. Ele sunt îmbogăţite de trăirea fiecăruia, poartă pecetea sentimentelor şi a stărilor noastre, pe care le dăruim prin cuvânt celorlalţi. În acest sens, cuvântul este cale spre înţelegerea interumană, şi mai ales, devine legătură lăuntrică cu Dumnezeu, mijlocire spre taina inimii în rugăciune. Astfel, cuvântul devine trăire autentică şi împlinire în Hristos, iar omul simte o siguranţă, o certitudine despre Dumnezeu cel Adevărat, că viaţa în Adevăr se continuă, că Hristos şi ieri, şi azi şi în veac, este Acelaşi. Prin rugăciune, ni se dăruieşte o foarte mare comoară: experienţa Duhului Sfânt, despre care Cuviosul Iosif Vatopedinul spunea: Dacă omului harul i-a scuturat din veşnicie câteva clipe, sufletul nu va putea uita gustul cel veşnic. Să căutăm rugăciunea sinceră şi din inimă şi păzirea poruncilor dumnezeieşti, iar sufletul va simţi lucrarea harului înlăuntrul său. Rugaţi-vă neîncetat! Bucurii nemărginite!