Categorie : Glasul pustiei
Prin rugăciune, ni se dăruieşte o foarte mare comoară: experienţa Duhului Sfânt, despre care Cuviosul Iosif Vatopedinul spunea: Dacă omului harul i-a scuturat din veşnicie câteva clipe, sufletul nu va putea uita gustul cel veşnic.
Deznădejdea este lipsa cunoaşterii iubirii milostive a lui Hristos, şi în egală măsură, a încrederii în ea, în iubire. În afara iubirii de Dumnezeu, totul se face aparent, la înscrierea în obicei, pentru a putea pălmui gândul primar care permanent cercetează conştiinţa, după dictonul: Primul gând vine de la înger. Şi atunci, deşi plineşte formal (cât se poate) cele rânduite, deznădăjduieşte.
Mesaje populare
-
Deschiderea inimii după simțire spre descoperirea chipului...
24.01.2021 0 Comentarii 1290 -
Egalitate în inegalitate: împărțirea darurilor!
07.02.2021 0 Comentarii 1258 -
Izgonirea - urmare a nebuniei pântecelui şi a minţii. Postirea...
14.03.2021 0 Comentarii 1234 -
Vederea credinţei şi orbirea pocăinţei
26.05.2020 0 Comentarii 1221 -
Pocăința din inimă ca restaurare a omului in Dumnezeu
28.02.2021 0 Comentarii 1185 -
Apa care întreţine focul!
07.06.2020 0 Comentarii 1133
Categorii
- Iz de poezie(1)
- Loghion Duminical(32)
- Aforisme(0)
- Glasul pustiei(8)
- Din tainele naturii(0)
- Povești ale copilăriei (3)